Cu ocazia zilei de 8 Martie, m-am gândit să împărtășesc cu voi, gândurile mele privitoare la viața de femeie și toate frustrările prin care trecem noi, cei care nu dorim niciodată să aducem un suflet în această lume.
În primul rând, vreau să vă menționez deja la începutul articolului: NU VREAU COPIL.Nu neg faptul că nașterea și creșterea de copii sunt parte integrantă vieții, DAR, eu nu cred că toate femeile de pe planetă doar prin asta pot să-și găsească fericirea. Scopul vieții nu este doar reproducerea. E foarte trist și frustrant când lumea crede automat că tu vrei să ai copii, doar pentru că ești femeie, când alții te stigmatizează și știu foarte bine ce trebuie să faci, care este rolul tău în viață, când ei vor să decidă în locul tău și asupra corpului tău. E oribil. Uneori, regret că m-am născut femeie… Niciodată nu am simțit că vreau un copil, nu am instinctul matern, și nici nu simt că doresc să las o parte din mine pentru lumea asta. Niciodată nu aveam asemenea sentimente și sunt absolut împăcată cu mine în această privință. Atunci, mă întreb, oare care e problema? Probabil, percepția oamenilor asupra mine, ca femeie, și, asupra tuturor femeilor…
Percepția termenului mamă
Undeva consider că totul pornește din felul în care este conceput termenul ,,mamă”. Cei mai mulți cred, că a fi mamă, este egal cu nașterea, căci din momentul în care cineva a rămas gravidă, deja ea este văzută a fi mamă. – Eu contrazic acest lucru. Aceste chestiuni fac parte doar din aspectul biologic, căci degeaba vine pe lume un copil, dacă ,,mama” acestuia defapt, nu l-a dorit niciodată și nici nu-l poate iubi… Mama este acea persoană care ne-a crescut și ne-a oferit iubire, afecțiune, chiar dacă nu ea ne-a dat și viață. Eu am experimentat… Străbunica mea a fost cea care m-a crescut ca pe fiica ei, până la vârsta de 14 ani, pentru că ,,mama” mea biologică a renunțat la mine. Pe străbunica mea iubit-o foarte mult și am suferit când a murit, pentru mine ea mi-a fost mamă… Deci, mă rog… Când o să înțeleagă oamenii ce înseamnă să fii mamă cu adevărat? Când o să înțeleagă că pentru a fi părinte, nu trebuie în mod neapărat să aduci pe lume încă pe cineva în plus? Probabil nicicând…
De ce să te reproduci, când sunt atâția copii neajutorați și rămași singuri… Mai bine să adopți
Oh, da… Și încă o chestie: atunci când oamenii încearcă să mă convingă de ,,frumusețile” maternității și de vreo 10 ani lumea îmi tot spune că o să-mi schimb gândirea (pentru că ei sunt convinși că știu totul mai bine decât mine, într-un mod ironic), eu încep să le vorbesc despre adopție. În viziunea mea, a adopta este mult mai frumos, mai onorabil, mai apreciabil decât procrearea în sine. De ce spun asta? Pentru că, orice prost de pe colțul străzii este capabil să se procreeze, dar puțini sunt cei care au sentimentul binevoirii față de un suflet neajutorat și rămas singur… Din păcate, foarte mulți țin strict la ,,propria lor sânge”. Acești oameni vor cu orice preț să mențină linia lor genetică, și cam atât. Ei vor să aibă copii pentru că ,,la ei așa este tradiția”, nemaivorbind de egoismul lor când mă atacă cu fraze de genul: ,,Dar cine o să te îngrijească la bătrânețe?” – dacă gândești așa, atunci mai bine apucă-te de strâns bani pentru îngrijitoare, căci copilul tău nu va fi obligat să-ți poarte de grijă. Atunci când adopți, o faci pentru a salva o viață, pentru a oferi cuiva o șansă la o viață mai bună. Nu spun că la momentul actual îmi doresc asta, doar consider că lumea (care-i acum și suprapopulată) ar fi un loc mai bun dacă oamenii în loc să se procreeze, ar alege să-i adopte pe copii neajutorați – asta e viziunea mea.
Ce-mi doresc de ziua femeii?
De ziua femeii – ca și în celelalte zile – vreau ca lumea să ne privească altfel (nu suntem doar o producătoare de copii), să ne accepte gândirea ,,netradiționalistă”, avem și noi dreptul și libertatea de a alege stilul de viață pe care vrem să ne trăim. Unele aleg să trăiască pentru locul de muncă, pentru carieră; altele nu doresc altceva decât o viață liniștită alături de animalul de companie și le place singurătatea… Fiecare dintre noi diferim și avem alte standarde. Nu poți obliga pe nimeni, nu poți converti pe nimeni să dorească ceea ce dorești tu. Este total greșit să crezi că toate femeile își doresc copii. Și nu, nu suntem deloc bolnavi la cap, doar că gândim altfel, vedem lucrurile altfel. Eu sunt mândră că am avut curajul să-mi recunosc acest aspect, și nici nu încerc să mă mint, doar pentru a fi pe placul tuturor.
🙂
