Astăzi s-a mai terminat un capitol din viața mea început atunci când eram un copil care începea să citească. Am terminat oficial facultatea și pot spune că am reușit să îmi împlinesc un vis, chiar dacă așa cum spunea părintele decan am avut și urcușuri și coborâșuri.
Cel mai mult cred că mi-am dorit ca acolo să fie mami și tati, însă au fost cu mine din cealaltă lume sau de acolo unde spiritul lor merge liber.
Sunt atâția ani ce au apăsat greu, de la primele coate puse pe banca unei școli, până atunci când cu emoții pășeam să îmi susține examenul de capacitate și mai târziu când în aburii îndrăgostelii veneam de la Baia Mare pentru a îmi ridica diploma de bacalaureat.
Licența și Facultatea este un vis îndeplinit, un lucru pe care îl visam de mic aievea și uite îl am și sunt atât de curios cum m-aș privi acum pe cel ce avea odată 7 ani, dar mai ales atât de greu mi-a fost pe deoparte să fiu singur acolo, lipsit de mamă și de tată. Atât de Inconjurat și atât de singur, ce paradox.
Dar dincolo de starea de tristețe și desigur, dincolo de micile dispute chiar mă bucur că decanul Facultății s-a gândit la mine și că mi-a fost alături. Chiar m-au năpădit lacrimile să simt iubire și emoție. Uneori e atât de greu să simți emoție sau să fie cineva disponibil și să o simți din adâncul inimii.
Vă mulțumesc fiecăruia, vă mulțumesc dragi profesori, vă mulțumesc tuturor prietenilor, mulțumesc prietenului meu, mulțumesc oamenilor și susținătorilor din The New Pagan Dawn – Tnpd și din viața mea și vă iubesc atât de mult de tot!
Așa cum spunea o colegă într-o licență, cei ce suntem orfani percepem altfel iubirea, familia și o spun cu toată proprietatea cuvintelor că voi sunteți familia mea.
