Rezumat: Articolul analizează evoluția legală a schimbării de sex în România, în context național și european. Inițial, modificarea marcajului de gen în acte se realiza exclusiv după intervenție chirurgicală, conform practicilor judiciare și directivei din 1996 . Totuși, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit, în dosarele „X și Y vs România” și „Buhuceanu și alții vs România”, că impunerea obligativității chirurgicale contravine Articolului 8 CEDO, impunând un sistem clar, previzibil și accesibil pentru recunoașterea identității de gen. În plus, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a subliniat recunoașterea automată în România a schimbărilor de sex și prenume realizate legal într-un alt stat membru UE . În practică, legislația internă rămâne vagă: procedura implică evaluări psihologice și psihiatrice, intermediul certificatului de la Institutul de Medicină Legală și decizie judiciară, fără criterii clare și uniforme . Astfel, articolul subliniază necesitatea urgentă a unei reforme legislative clare, în conformitate cu jurisprudența europeană, pentru a asigura un cadru transparent, echitabil și lipsit de bariere medicale pentru persoanele transgender.
Cuvinte cheie: schimbare de sex, identitate de gen, evaluare psihologică, intervenție chirurgicală
Abstract: The article analyzes the legal evolution of gender reassignment in Romania, within both national and European contexts. Initially, the modification of gender markers in official documents was carried out exclusively following surgical intervention, in line with judicial practice and a directive from 1996. However, the European Court of Human Rights (ECtHR) ruled, in the cases of „X and Y v. Romania” and „Buhuceanu and Others v. Romania”, that imposing surgical requirements violates Article 8 of the European Convention on Human Rights, calling instead for a legal framework that is clear, foreseeable, and accessible for the recognition of gender identity. Furthermore, the Court of Justice of the European Union (CJEU) emphasized that Romania must automatically recognize gender and name changes legally carried out in another EU Member State. In practice, domestic legislation remains vague: the procedure involves psychological and psychiatric assessments, a certificate issued by the Institute of Forensic Medicine, and a court decision—without clear or uniform criteria. Thus, the article highlights the urgent need for a coherent legislative reform, in line with European jurisprudence, to ensure a transparent, fair, and medically non-coercive legal framework for transgender individuals.
Keywords: gender reassignmen, gender identity, psychological assessment, gender-affirming surgery
În prezent, Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă nu prevede o procedură expresă de schimbare a genului; orice modificare a mențiunii privind sexul se poate face doar „în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”[1]. În fapt, art. 57 alin. (1) din Legea 119/1996 statuează expres că orice rectificare a actelor de stare civilă (inclusiv a mențiunii privind sexul) se realizează exclusiv prin hotărâre judecătorească definitivă[2]. Ulterior, după obținerea deciziei judecătorești, art. 44 lit. i) din aceeași lege prevede înscrierea mențiunii „schimbarea sexului, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești” în registrele de stare civilă[3].
Pe cale administrativă, Legea 119/1996 prevede posibilitatea modificării prenumelui în urma schimbării sexului doar dacă se prezintă, concomitent, hotărârea judecătorească definitivă și un act medico-legal care să ateste noul sex al persoanei (condiție impusă la art. 43 lit. i); aceasta a fost însă interpretată diferit de instanțe și de practicieni.
În Codul civil se consacră concepte relevante: art. 98 definește starea civilă ca dreptul de individualizare al persoanei prin calități strict personale (inclusiv sexul)[4], iar art. 60 consacră dreptul persoanei fizice de a dispune de sine însăși[5]. În ansamblu, cadrul normativ intern este lacunar: deși se confirmă competența instanței de a decide schimbarea sexului[6], nu există norme clare privind condițiile și procedura aplicabilă în practică, iar legea impune formal condiții (medico-legale) neuniform explicate. Aceste deficiențe au facilitat interpretări restrictive de unele instanțe și au creat obstacole disproporționate persoanelor transsexuale.
Jurisprudența națională relevantă
Instanțele județene din România s-au pronunțat în mod neunitar asupra cererilor de schimbare a mențiunilor de sex. În mai multe spețe recente, judecătoriile au admis încuviințarea schimbării de gen, aplicând art. 57 și art. 44 lit. i) din Legea 119/1996. De pildă, Judecătoria Sectorului 2 București, prin Decizia din 3 iulie 2024, a admis cererea unei persoane transsexualizate (F→M) și a dispus modificarea mențiunilor de sex și prenume în registrele de stare civilă[7]. În motivarea hotărârii, instanța a reținut competența judiciară prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea 119/1996 și cadrul legal existent (art. 44 lit. i) pentru înscrierea schimbării de sex[8][9]. Alte soluții similare au fost date de Judecătoria Cluj-Napoca (5 iunie 2020) sau de alte instanțe de fond, care s-au raportat în mod expres la jurisprudența CEDO și la recomandările europene. De asemenea, în unele hotărâri (p. ex. Judecătoria Buftea, dosar nr. 16735/94/2017), instanțele au considerat că admisibilitatea cererii nu poate fi condiționată de obținerea unui certificat medico-legal de schimbare a sexului și au subliniat că registratorii pot elibera acte de stare civilă (certificate de naștere, căsătorie) conform identității de gen reale, fără mențiuni speciale despre reatribuirea de gen, în lipsa unui context legislativ expres.
În schimb, în alte cazuri instanțe au impus condiții suplimentare (de exemplu dovezi medicale, obligativitatea intervenției chirurgicale[10]), deși o astfel de abordare contravine standardelor europene privind dreptul la viață privată și la integritate personală. În concluzie, jurisprudența națională ilustrativă relevă atât posibilitatea soluționării favorabile a cererilor, cât și caracterul discreționar al aplicațiilor juridice în lipsa unei reglementări unitare.
Jurisprudența europeană și recomandările internaționale
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consacrat orientări clare în materia schimbării de sex, care trebuie integrate în politica legislativă națională. În hotărârea A.P., Garçon și Nicot c. Franța (6 aprilie 2017), CEDO a stabilit că refuzul autorităților de a permite modificarea mențiunii de sex fără a impune sterilizarea chirurgicală constituie o violare a art. 8 CEDO (dreptul la viață privată). Curtea a statuat că condiționarea schimbării genului de „ireversibilitatea transformării fizice printr-o operație sterilizantă” a fost excesivă și discriminatorie, încălcând obligația pozitivă de respectare a vieții private[11]. Această linie a fost întărită și în cazul „Boy și Nicot”, care a confirmat interdicția cerinței de sterilizare obligatorie. De asemenea, în cauza S.V. v. Italia (11 octombrie 2018), CEDO a constatat violarea art. 8 CEDO din cauza duratei nejustificat de lungi a procedurii de schimbare a prenumelui, impusă de legea italiană care lega schimbarea de absolvirea finală a tratamentului chirurgical; Curtea a subliniat că nicio nevoie publică generală nu a putut justifica perioada de 2,5 ani în care reclamanta nu și-a putut schimba numele în acte, fapt ce i-a provocat „sentimente de vulnerabilitate, umilință și anxietate”[12].
În mod expres, CEDO a reconfirmat că persoana transsexuală nu poate fi forțată să își „finalizeze” tranziția prin chirurgie înainte de a i se recunoaște identitatea de gen în acte. Cazul X c. „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” (17 ianuarie 2019) identifică o altă lacună: Curtea a constatat că absența în legislația națională a vreunui mecanism clar de recunoaștere a schimbării de sex (în timp ce dreptul de schimbare a prenumelui exista) a lăsat reclamantul într-o situație de incertitudine privitoare la viața sa privată, reprezentând o „lipsă gravă” de prevederi procedurale[13]. În concluzie, jurisprudența CEDO accentuează necesitatea unor proceduri accesibile, bazate pe autodeterminarea persoanei, și respingerea oricăror cerințe medicale obligatorii (sterilizare, diagnostic de boală mintală etc.) pentru recunoașterea identității de gen.
Complementar, organismele europene au adoptat recomandări similare. Rezoluția 2048/2015 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei[14] solicită statelor membre să creeze „proceduri rapide, transparente și accesibile, bazate pe autodeterminare” pentru schimbarea numelui și a sexului în documente, eliminând sterilizarea și alte tratamente medicale obligatorii, precum şi orice diagnostic de boală mintală ca cerință legalăassembly.coe.int. Totodată, se recomandă „eliminarea oricăror restricții privind dreptul persoanelor transgender de a rămâne într-o căsătorie existentă” după schimbarea de gen. În ansamblu, standardele internaționale impun eliminarea condițiilor chirurgicale și explicitarea procedurii legale de schimbare de sex, în acord cu dreptul la viață privată (art.8 CEDO) și cu angajamentele europene.
Probleme și lacune legislative interne
Analiza cadrului actual evidențiază multiple carențe. Legea nr. 119/1996 nu conține dispoziții clare privind condițiile, competența și termenele de soluționare a cererilor de schimbare a genului; procedura judiciară nu este detaliată, iar abordarea practică a fost dezordonată.
În practică, autoritățile au aplicat inconsistent normele: unele primării au respins de la început cererile invocând lipsa actelor medico-legale solicitând probe inadecvate sau impunând proceduri neclar reglementate. După cum sesizează și CEDO (în X vs. Macedonia), aceste lacune legislative plasau persoana transgender într-o „situație anormală” de incertitudine pe plan privat[15]. În plus, condiționarea implicării serviciilor de evidență a populației de îndeplinirea unor formalități medicale (de exemplu prezentarea unui certificat de schimbare a sexului obținut prin intervenție chirurgicală) încalcă tendința globală de renunțare la astfel de cerințe. Astfel, regimul intern actual nu reflectă principiul autodeterminării de gen și intră în contradicție cu jurisprudența CEDO și recomandările europene.
Propuneri de reformă legislativă
Consecința directă a constatărilor de mai sus este necesitatea urgentă a reformei legislative. Se impune fie modificarea Legii nr. 119/1996, fie adoptarea unei legi speciale care să prevadă expres procedura schimbării de sex – clară, unică și nediscriminatorie – atât pe cale administrativă, cât și judecătorească. Principalele recomandări sunt următoarele:
Introducerea unei proceduri unificate. Legea ar trebui să definească expres competența autorității/instanței care soluționează cererea (de exemplu primarul sau judecătorul) și să stabilească pașii procedurali (investigații, audieri, termene scurte), asigurând desfășurarea în timp rezonabil.[16][17]
Bazarea pe autodeterminare. Condițiile pentru schimbarea genului ar trebui să se întemeieze pe declarația de voință și pe dovezi de tranziție psihologică/medicală (dacă reclamanții le pot furniza), nu pe tratamente obligatorii. În sinteză, se recomandă renunțarea la cerințele de intervenție chirurgicală și de sterilizare, în conformitate cu rezoluțiile europeneassembly.coe.int. Solicitarea prezentării unui certificat medico-legal să fie opțională și adaptată contextului medical actual, nu un obstacol.
Respectarea statutului familial. Legislația modificată trebuie să protejeze drepturile civile și familiale ale persoanelor transgender. În special, trebuie eliminată condiția divorțului prealabil schimbării de sex; persoanele aflate într-o căsătorie existentă trebuie să-și păstreze statutul conjugal după schimbare, conform recomandărilor organismelor europene[18]. Copiii și soții nu ar trebui să sufere consecințe juridice adverse ca urmare a schimbării de sex a unui membru de familie.
Procedură administrativă alternativă. În paralel cu calea judiciară, ar trebui creată și o cale administrativă de soluționare, de tipul celor existente în unele state UE (de exemplu declarația la primărie), pentru a simplifica și accelera recunoașterea genului, reducând încărcarea instanțelor.
Acuratețe legislativă. Trebuie corelate textele legale, astfel încât Codul Civil și Legea 119/1996 să reflecte explicit dreptul la schimbare de gen. De exemplu, art. 98 Cod civil poate fi completat prin precizarea că sexul este element al stării civile ce poate fi rectificat conform voinței legitime a persoanei. Textul Legii 119/1996 (art. 44 sau 43) ar trebui revizuit pentru a preciza responsabilitățile ofițerului de stare civilă și procedura exactă de înscriere, fără cerințe suplimentare ascunse.
Sensibilizare și formare. Inițiativele legislative ar trebui însoțite de campanii de informare și training pentru ofițerii de stare civilă, pentru a asigura aplicarea consecventă și respectuoasă a noilor norme.
În ansamblu, cele de mai sus vor asigura alinierea dreptului românesc la standardele europene (art. 8 CEDO, recomandări PACE), eliminând discriminările actuale. Reformele propuse vizează garantarea unei proceduri clare și accesibile de schimbare de gen, în care persoanele transgender să își poată exercita dreptul fundamental la identitate fără obstacole nejustificate.
[1] Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 11 noiembrie 1996, accesibil online pe legislatie.just.ro.
[2] Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 11 noiembrie 1996, accesibil online pe legislatie.just.ro.
[3] Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 11 noiembrie 1996, accesibil online pe legislatie.just.ro.
[4] Noul Cod Civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 24 iulie 2009, art. 98, accesibil online pe legeaz.net.
[5] Noul Cod Civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 24 iulie 2009, art. 60, accesibil online pe legeaz.net.
[6] Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 11 noiembrie 1996, accesibil online pe legislatie.just.ro.
[7] Valentin Busuioc, SCHIMBAREA SEXULUI IN INSTANTA – Judecătoarea Ioana-Anamaria Filote-Iovu de la JS2 a admis cererea unei femei de a-i fi modificat sexul în acte, din femeiesc în bărbătesc, și de a-i fi schimbat prenumele. Citiți motivarea instanţei, bazata pe jurisprudența CEDO: „Raportul de evaluare psihiatrica releva faptul ca partea reclamanta îndeplinește criteriile de diagnostic utilizate pentru definirea ‘disforiei de gen’, având in vedere ca se percepe ca fiind de gen masculin, Lumea Justiției, 11.09.2024, accesibil online pe luju.ro.
[8] Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 11 noiembrie 1996, accesibil online pe legislatie.just.ro.
[9] Valentin Busuioc, SCHIMBAREA SEXULUI IN INSTANTA – Judecătoarea Ioana-Anamaria Filote-Iovu de la JS2 a admis cererea unei femei de a-i fi modificat sexul în acte, din femeiesc în bărbătesc, și de a-i fi schimbat prenumele. Citiți motivarea instanţei, bazata pe jurisprudența CEDO: „Raportul de evaluare psihiatrica releva faptul ca partea reclamanta îndeplinește criteriile de diagnostic utilizate pentru definirea ‘disforiei de gen’, având in vedere ca se percepe ca fiind de gen masculin, Lumea Justiției, 11.09.2024, accesibil online pe luju.ro.
[10] Andrei LĂSCĂRACHE-ȚIFREA, Schimbarea de sex pe cale judiciară. Lipsa unor intervenții chirurgicale de schimbare de sex, Juridice.ro, 16.05.2022, accesibil online pe https://www.juridice.ro/687700/schimbarea-de-sex-pe-cale-judiciara-lipsa-unor-interventii-chirurgicale-de-schimbare-de-sex.html.
[11] Cornell Law School, A.P., Garçon and Nicot c. France, requêtes n° 79885/12, 52471/13 et 52596/13, CEDH, Arrêt Strasbourg 6 avril 2017 (on French authorities’ refusal to allow three transgender individuals to change the gender marker on their birth certificates), accesibil online pe law.cornell.edu.
[12] Pieter Cannoot, S.V. v. Italy: on temporality and transgender persons, Strasbourg Observers, 19.10.2018, accesbil online pe strasbourgobservers.com.
[13] CEDO, Judgments and decisions of 17 January 2019, 17.01.2019, accesibil online pe ilga-europe.org.
[14] Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Discrimination against transgender people in Europe, 2015, accesibil online pe https://pace.coe.int/en/files/21736.
[15] CEDO, Judgments and decisions of 17 January 2019, 17.01.2019, accesibil online pe ilga-europe.org.
[16] Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 11 noiembrie 1996, accesibil online pe legislatie.just.ro.
[17] Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 282 din 11 noiembrie 1996, accesibil online pe legislatie.just.ro.
[18] CEDO, Judgments and decisions of 17 January 2019, 17.01.2019, accesibil online pe ilga-europe.org.
Articol publicat pe Juridice.ro
Consilier juridic Cosmin Olteanu
Lasă un răspuns