Legea Cultelor nr. 489/2006, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor este produsul unei societăți care a voit democrația, insă nu și-a putut asuma până la capăt ideea unui stat laic, cu culte egale in fața legii și care respectă statutul unui stat ce le oferă libertatea de a se asocia și de a avea o credință.
Categorie: Spiritualitate
Înțelegerea precară a valorilor societăților libere, aceleași valori pentru care el, Dumitru Viorel Focșa, zis și Fuxia astăzi poate sa hărțuiască oameni de la tribuna Parlamentului și sa facă circ din locul in care se da ora exactă, dar și înțelegerea precară a valorilor pe care le statuează mândru, dar ipocrit prin piept prin atributele de creștin, credincios și apărător al dreptei credințe îl transforma pe Focsa intr-o Fuxia și îl înscrie in rândul politicienilor de carton, a politicienilor frivoli și tip out and in ai politichiei românești.
Știți ce frumos miroase tămâia din Templu? Știți cum mă simt atunci când mă așez pe iarba și văd Zeii și pe mama mea stand alături de Ei acolo sus? Știți cum e sa te simți parte din Cosmos și una cu El. Este o simțire deosebita, vibranta precum un salcâm în bătaia vântului, dansanta așa cum trestia dansează în delta și plina de iubire asemeni modului în care pisica iei alăptează puii atunci când ochii nu au fost atinși de lumina lumii.
Un motiv în plus pentru convertire, ar zice unii. Posibil, mai ales în cazul acelora pentru care religia nu reprezintă decât o pârghie pentru îndeplinirea altui scop: acela de a beneficia de încă 6 zile libere în plus pe an, adică aproape o treime din durata minimă a concediului de odihnă anual.